Se ia ceva simplu, care insa devine complicat de gestionat din cauza felul in care este perceput de maretul public martor la viata ta. Sa luam un exemplu aleator, sa zicem ca ai 60 de ani si nu ai permis de conducere. Nu ti-a trebuit, nu ai vrut, nu mai conteaza oricum, cert este ca ti s-a nascut primul nepot si ai vrea sa fii cat mai prezent in viata lui si sa ii ajuti si pe proaspetii parinti. Dintr-o data timpul petrecut in mijloacele de transport in comun si mai ales riscurile din punct de vedere al sanatatii cu care vine el la pachet par contraproductive. E cazul sa te apuci sa cauti frumos Scoala de soferi Brasov pe telefonul ala nou pe care ti l-au luat copiii, care are si net, si sa te inscrii.
Parca iti da tarcoale un gand – ce or sa creada vecinii cand vad ca te lasa masina cu scoala in fata blocului? Dar colegii de munca, toti majoritari pietoni asumati? Dar copiii care au facut scoala fix cand au implinit 18 ani si care te trateaza ca si cand ai fi din ce in ce mai neajutorat?
Nu conteaza! Asta trebuie sa iti intre bine in cap. Nu vecinii rateaza momentele esentiale din viata nepotului tau, ci tu, daca nu iti iei inima in dinti sa te inscrii. Nici colegii nu sunt de fapt atat de incantati de mersul pe jos, mai ales cand afara ploua sau ninge, dar nu vor recunoaste nici in ruptul capului asta. Copiii vor fi ingrijorati o bucata de vreme, spunandu-si in sinea lor cu mandrie ca esti capabil de mari surprize si ca este evident ca ti-ai gasit menirea buniceasca.
Fa saltul! Peste ani, nu o sa-ti amintesti ce a spus lumea, ci doar cum s-a schimbat in bine lumea ta.
