Încă de la înființare, culturile agricole sunt expuse unor factori de risc care pot afecta productivitatea și pot produce pagube însemnate chiar și după momentul recoltării.
Acești factori există în mod natural și nu pot fi eliminați definitiv, însă vestea bună este că ai la dispoziție metode eficiente de prevenire, care constituie principala modalitate de protecție a culturilor.
Dacă nu ești încă familiarizat cu subiectul îți prezentăm în continuare acești factori de risc, precum și metodele de prevenire.
Insectele și alți dăunători
În categoria dăunătorilor se încadrează toate viețuitoarele care provoacă pagube în culturile agricole, iar cea mai bogată reprezentare o au insectele. Acestea sunt principalii dăunători ai plantelor de cultură, pe care le atacă în toate etapele evoluției vegetative. De asemenea, insectele pot provoca pagube însemnate și în spațiile de depozitare, distrugând recolta culeasă de pe câmp.
Cea mai sigură metodă de a evita atacurile insectelor este administrarea de insecticide care țin la distanță dăunătorii din această categorie. Acestea acționează atât ca repelenți, cât și ca soluții de eradicare a insectelor, în cazul în care acestea au apucat să își facă apariția în culturi.
Alte categorii de dăunători sunt moluștele, împotriva cărora se folosesc substanțe similare denumite moluscoide, viermii de pământ – combătuți cu nematocide – și rozătoarele, pentru care se folosesc rodenticide. De asemenea, păsările mai pot provoca pagube în culturi, iar pentru prevenirea atacurilor acestora se folosesc avicide, dintre care o categorie aparte o reprezintă corvicidele – substanțe folosite pentru a ține la distanță ciorile.
Ciupercile, bacteriile și virusurile
Aceste microorganisme poartă denumirea generică de agenți patogeni și sunt responsabile de apariția bolilor plantelor. Cele mai multe boli sunt provocate de ciupercile parazite, ale căror spori pot ajunge pe plante de la sute de kilometri, purtați de vânt sau insecte. Totodată, agenții patogeni se dezvoltă în anumite condiții, cum ar fi umiditatea excesivă.
Prevenirea apariției bolilor se face prin administrarea de fungicide, care se împart în două categorii, în funcție de modul de acțiune.
Astfel, fungicidele de contact administrate pe părțile vegetale rămân pe suprafața plantei și o protejează ca un scut, ținând la distanță agenții patogeni.
Cealaltă categorie este reprezentată de fungicidele sistemice, care se aplică tot pe suprafața plantei dar sunt absorbite în țesuturile vegetale. Și acestea au rol de protecție, însă au și capacitatea de a stopa evoluția bolilor în cazul plantelor care au fost deja atacate de agenții patogeni
Buruienile
Tot un soi de dăunători pot fi considerate și buruienile, doar că de această dată nu mai este vorba de viețuitoare, ci de plante nedorite, care răsar spontan în culturi.
Buruienile consumă cantități importante de apă și substanțe nutritive din sol, lipsind astfel plantele de cultură de resursele indispensabile pentru a crește și a se dezvolta. Se dezvoltă în schimb buruienile, care ajung să se extindă pe suprafețe întinse și să sufoce plantele cultivate.
Nu în ultimul rând, buruienile constituie un vector de răspândire a insectelor și a agenților patogeni despre care am vorbit până acum, favorizând apariția acestora și migrarea către plantele de cultură.
Cea mai eficientă armă de luptă împotriva buruienilor sunt erbicidele, care previn apariția buruienilor și totodată le distrug pe cele deja răsărite.
Cele care previn apariția buruienilor se numesc erbicide preemergente, care se aplică pe sol, pentru a ajunge la semințele acestora. Sub acțiunea erbicidelor preemergente, semințele se opresc din germinare și astfel nu mai dau naștere la buruieni.
Erbicidele postemergente se folosesc împotriva buruienilor deja răsărite, pe care le distrug fără a afecta în vreun fel plantele de cultură.
Există și o categorie de erbicide totale, care distrug orice urmă de vegetație, însă acestea nu se folosesc în culturi, ci doar pentru curățarea terenurilor.
Mai trebuie precizat că insecticidele, fungicidele și erbicidele sunt denumite produse de protecție a plantelor, iar rolul pe care îl joacă în eliminarea factorilor de risc justifică pe deplin această denumire.
